Ce este sistemul DRG Utilizarea DRG Finantare prin DRGDRG in lume DRG in Romania ARDRG

Buletinul DRGGlosar de termeni DRG

Sistemul de clasificare in grupe de diagnostice (Diagnosis Related Groups - DRG) reprezinta, asa cum o arata si numele, o schema de clasificare a pacientilor in functie de diagnostic. Acest sistem este asemanator sistemului de clasificare internationala a bolilor (International Classification of Diseases - ICD), in care diagnosticele sunt clasificate in clase si subclase. Spre deosebire de acesta, in sistemul DRG se utilizeaza un criteriu suplimentar de clasificare, si anume costul resurselor consumate pentru ingrijirea pacientului. In acest fel, prin sistemul DRG, pacientii pot fi clasificati simultan atat dupa patologie cat si dupa costul ingrijirilor, ceea ce asigura posibilitatea de a asocia tipurile de pacienti cu cheltuielile spitalicesti efectuate.

Acest sistem a fost dezvoltat in anii '70, in SUA, la Universitatea Yale, de un grup de medici, economisti si statisticieni, care au incercat sa imagineze un sistem de evaluare a rezultatelor spitalelor.

Prin sistemul grupelor de diagnostice (DRG) se analizeaza caracteristicile fiecarui pacient externat (varsta, sex, durata de spitalizare, diagnostice principale si secundare, proceduri, starea la externare si greutatea la nastere (in cazul nou-nascutilor), iar in functie de acestea pacientii sunt clasificati intr-o categorie distincta (o grupa de diagnostice) .

Sistemul DRG muta paradigma functionarii unui spital de la nivelul resurselor si a procesului desfasurat spre rezultatele activitatilor, reflectate in pacientii tratati de spital. Astfel, sistemul DRG realizeaza o "fotografie" a rezultatelor spitalului. Grupele de diagnostice sunt concepute in lumina standardizarii rezultatelor spitalului (rezultate exprimate in termenii pacientilor externati, "omogenizati" in interiorul acestor grupe) si merg intr-o directie opusa aforismului "nu exista boli, ci bolnavi".

Grupele de diagnostice au doua caracteristici esentiale:

• omogenitatea clinica, adica intr-un anume DRG cazurile (pacientii) sunt similare, din punct de vedere clinic, dar nu identice si
• omogenitatea costurilor, adica fiecare DRG contine cazuri ce necesita un consum asemanator de resurse.

Grupele de diagnostice sunt de doua tipuri, medicale si chirurgicale, in functie de prezenta sau absenta unei interventii chirurgicale si sunt concepute pentru a acoperi patologia asociata pacientilor acuti ce solicita spitalizarea.

Pentru a putea clasifica fiecare pacient externat intr-o grupa de diagnostice sunt necesare parcurgerea a patru mari etape:

1. disponibilizarea datelor clinice despre pacientii externati. Clasificarea DRG necesita obligatoriu 7 variabile pentru fiecare pacient: varsta, gen, durata de spitalizare, diagnostice principale si secundare, interventii chirurgicale sau alte proceduri efectuate, starea la externare, si greutatea la nastere (numai pentru nou-nascuti);
2. codificarea datelor necesare (pentru diagnostice si proceduri), in vederea utilizarii unui limbaj standardizat pentru acest variabile si pentru a putea fi folosite cu mai multa usurinta;
3. colectarea sub forma electronica a acestor date clinice din foaia de observatie a pacientului;
4. clasificarea fiecarui pacient externat intr-o grupa de diagnostice, folosind un sistem de clasificare DRG. Acest proces se realizeaza prin trimiterea automata a fiecarui pacient intr-o grupa de diagnostice, folosind o aplicatie software numita "grouper".

In acest moment in Romania se utilizeaza sistemul de clasificare din SUA, numit HCFA DRG v. 18. Din octombrie 2005 s-a achizitionat de Ministerul Sanatatii (in urma unui acord incheiat cu Guvernul Australiei) sistemul de clasificare din Australia, AR-DRG v.5. In urma acestui acord, Romania poate utiliza timp de 5 ani sistemul AR-DRG v.5, si poate sa-l foloseasca ca baza de pornire pentru dezvoltarea unui sistem romanesc de clasificare in grupe de diagnostice.

Sistemul de clasificare AR-DRG din Australia are mai multe grupe de diagnostice, acopera mai bine patologia clinica si este complementar cu sistemul de codificare a diagnosticelor si procedurilor utilizat in acest moment in Romania.

Deoarece sistemul DRG permite clasificarea pacientilor spitalului, Administratia Federala de Finantare a Serviciilor de Sanatate din SUA (HCFA) a decis in anul 1983 sa foloseasca sistemul in finantarea spitalelor (pentru pacientii asigurati prin HCFA, in majoritate beneficiarii programului Medicare).

Cum se poate face finantarea spitalelor pe baza sistemului DRG? Pentru fiecare pacient externat si trimis intr-o grupa de diagnostice a fost stabilit un tarif, care va fi platit spitalului indiferent de nivelul resurselor consumate cu pacientul respectiv. Din acest moment se poate spune ca se intervine asupra "fotografiei" rezultate la nivel de spital, deoarece spitalele isi vor modifica activitatea in vederea realizarii unei "fotografii" care sa le aduca un venit mai mare.

Pentru a folosi sistemul DRG la finantarea spitalelor, odata clasificati pacientii in DRG, mai sunt necesare doua etape:

1. stabilirea de tarife pentru fiecare grupa de diagnostice (sau valori relative ale tarifelor); acestea au la baza costurile adiacente pacientilor din fiecare grupa de diagnostice si se pot importa odata cu sistemul de clasificare DRG sau pot fi dezvoltate de fiecare tara; odata calculate aceste costuri ele sunt transformate in tarife si utilizate pentru toate spitalele participante la schema de finantare.
2. alocarea bugetului destinat asistentei spitalicesti catre spitale, plecand de la numarul si tipul pacientilor externati (case-mix-ul fiecarui spital) si lista de tarife (sau de valori relative) pentru fiecare DRG.

Prin finantarea in sistem DRG, spitalele ce vor avea costuri pentru un anumit DRG mai mari decat tariful stabilit vor pierde resurse la acea categorie de pacienti, iar cele cu costuri, pentru un anumit DRG, mai mici decat tariful stabilit vor castiga resurse la acea categorie de pacienti.

Per total, spitalele sunt stimulate sa pastreze costurile la un nivel inferior tarifelor pe fiecare tip de pacient, pentru a putea economisi resurse si a le folosi pentru dezvoltare si ameliorarea calitatii serviciilor. Finantarea prin DRG se poate face fie retrospectiv (rambursarea spitalului pentru fiecare tip de pacient externat), fie prospectiv (stabilirea unui buget global avand la baza negocierea nr. si tipului de pacienti care vor fi spitalizati). Alegerea uneia din aceste modalitati depinde de modul in care se doreste impartirea riscului financiar intre finantator si spital.

In concluzie, sistemul DRG a fost dezvoltat in vederea evaluarii rezultatelor spitalului, dar a fost preluat si adaptat pentru a putea fi folosit si la finantarea spitalelor.